Concurs- Tema Pastele

Locul 1 : Scurtu Alex

Locul 2 : Scurtu Alex

Locul 3 : Mircea Zamfir

Mentiune: Ioana Albu

Concurs - Tema " Luna Padurii"

In fiecare an, in intervalul 15 martie - 15 aprilie, se sarbatoreste Luna Padurii, asa ca tema pentru concursul saptamanii a fost "Luna Padurii".

Locul 1 : Mihaela Radu

Locul 2 : Mitrofan Andrei

Locul 3 : Mircea Zamfir

Mentiune : Mihaela Radu

Mentiune : Mircea Zamfir

Mentiune : Mitrofan Andrei

Concurs - Tema libera

Locul 1 : Mitrofan Andrei

Locul 2 : Irina Fodor

Locul 3 : Lucian Popa

Mentiune : Irina Fodor

Mentiune : Andrei Ciungu

Mentiune : Lucian Popa

Concurs - Tema Portret

Dupa ce s-a facut partea de teorie, am organizat un concurs pe tema "Portret" . Am ales 6 imagini, dintre care : locul 1,2 si 3, si 3 mentiuni.

Locul 1 : Mircea Zamfir

Locul 2 : Irina Fodor

Locul 3 : Lucian Popa

Mentiune : Lucian Popa

Mentiune: Iulian...

Mentiune : Andrei Ciungu

Portretul

PORTRETUL
este unul dintre cele mai practicate genuri în fotografie. Modelele fotoreporterului începător sunt în primul rând rudele, apoi prietenii şi pe urmă diferite tipuri întâlnite în activitatea de zi cu zi. Portretul se poate face în aer liber, în clădiri, la lumina existentă sau cu ajutorul luminii artificiale. Subiectul unui portret este figura omenească, capul sau o porţiune semnificativă a capului.
La portrete dificultatea fotografierii constă în crearea unei imagini care să redea pe deplin trăsăturile individuale caracteristice ale omului fotografiat. Portretele pot fi de mai multe feluri:
- portretul individual;
- portretul în grup;
- portretul capului;
- portretul bustului.

Calitatea fiecărei lucrări foto portretistice, este determinată, în mare măsură, de următorii factori:
- expresia feţei celui iluminat;
- iluminarea;
- corelaţia dintre cel fotografiat şi fundalul unde se face fotografierea;
- calităţile obiectivului foto şi poziţia aparatului fotografic;
La fotografiere şi la alegerea atitudinii persoanei respective este necesar să se întoarcă capul şi corpul acestuia astfel încât asimetria feţei să nu fie vizibilă, iar capul să se găsească într-o poziţie caracteristică persoanei fotografiate.
Trebuie să se evite poziţiile încordate teatrale, standard, care sunt forţate şi nenaturale. Înainte de fotografiere, trebuie studiată poziţia subiectului (cum îşi ţine mâinile, capul, care sunt gesturile caracteristice). studiată poziţia subiectului (cum îşi ţine mâinile, capul, care sunt gesturile caracteristice).

sursa: agora-foto.ro

Regula treimilor

Regula treimilor este o regulă de bază a compoziţiei aplicată în fotografie sau în alte arte vizuale precum pictura sau desenul. Această regulă susţine că o imagine poate fi împărţită în nouă părţi egale, prin două linii imaginare orizontale echidistante şi două linii imaginare verticale echidistante. Cele patru puncte formate la intersecţiile acestor linii imaginare pot fi folosite la alinierea subiectului sau elementelor ce alcătuiesc compoziţia fotografiei. Partizanii acestei tehnici susţin că alinierea elementelor compoziţiei după aceste puncte creează mai multă tensiune, energie şi interes comparativ cu simpla centrare a subiectului sau elementului în imagine.



Aplicarea regulii treimilor la fotografii este considerată de mulţi ca un procedeu prin care acestea devin mult mai reuşite estetic şi cu un aspect profesionist. Regula treimilor se poate aplica prin aliniera subiectului sau elementelor din imagine cu liniile imaginare de ghidare, sau plasând orizontul pe linia orizontală de sus sau de jos în loc de linia orizontală centrală, sau permiţând caracteristicilor liniare să treacă dint-un careu în altul. În schimb mulţi fotografi recomandă tratarea oricărei reguli de compoziţie doar ca pe un simplu reper, de vreme ce se poate ajunge la mulţumire şi prin ignorarea uneia sau mai multor asemenea „reguli”.

Despre expunere, apertura ,adancimea campului si iso

Expunerea (Exposure) reprezinta cantitatea de lumina (controlata deAperture) captata pe o perioada determinata de timp (controlata de shutter speed).

Aperture/ F-stop controleaza impreuna cu shutter speed cantitatea de lumina care ajunge la senzor.Un numar mare al aperturii inseamna ca mai putina lumina este inregistrata pe senzor in timp ce un numar mic al aperturii inseamna ca mai multa lumina este inregistrata pe senzor (film).

Adancimea campului vizual (Depth of field) se refera la portiunea focalizata dintr-o imagine. O fotografie avand adancimea campului vizual mare ar fi una in care totul este centrat, in timp ce una cu un camp vizual mic ar avea multe "pete" si doar un segment al imaginii centrat.

Iso (sensibilitatea senzorului)- este indicele fotometric cu care este inzestrata o emulsie de halogenura de argint (pe film)
In fotografie numarul ISO este un indicator al sensibilitatii senzorului sau a filmului, unde un numar mai mare inseamna o sensibilitate mai mare. Valorile ISO uzuale sunt de la ISO 50 la ISO 6400 si alte valori.
O sensibilitate mai mare iti permite sa fotografiezi in lumina slaba fara sa folosesti blitz-ul, dar aceasta facilitate are si o parte negativa. Cu cat amplifici semnalul luminii captate de senzor cu atat amplifici si zgomotul captat de senzor, imaginile capturate cu ISO mare vor avea intotdeauna zgomot mai pronuntat decat cele facute la ISO mic.

Despre fotografie_-_ un mic istoric

Fotografia (în l. greacă "a desena cu lumină"; cuvântul provine din photos = lumină şi graphê = a reprezenta grafic) este tehnica înregistrării unei imagini

Cele trei fenomene necesare obţinerii imaginilor fotografice sunt cunoscute de mult timp:

• Încă de pe vremea lui Aristotel s-a ştiut cum se poate pune realitatea într-o cutie: este suficient să facem o gaură într-o cutie închisă ca să apară o imagine reală inversată pe fondul interior al cutiei. Se obţine astfel o aşa-numită cameră obscură.
• Pe de altă parte, alchimiştii ştiau că lumina înnegreşte clorura de argint.
• A treia contribuţie a venit din partea lui John Herschel, care în 1819 a descris proprietăţiile hiposulfitului de sodiu, care va deveni "fixatorul" fotografiei.
• Joseph Nicéphore Niépce, un mic fizician din provincie, a folosit toate aceste trei proceduri pentru a fixa o imagine pe o plăcă metalică cu depunere de halogenură de argint (1829). Rezultatul a avut o calitate medie. Niepce a murit în 1833, dar invenţia sa a fost recuperată de către Jacques Mandé Daguerre.

De aceea, data oficială a invenţiei fotografiei este 1839, când Daguerre a prezentat invenţia numită de el "daghereotip", care este o simplă ameliorare a descoperirii făcute de Niepce. Proprietar al invenţiei a devenit statul francez.

Graţie daghereotipiei se obţine o matriţă a mediului pe o placă metalică tratată cu o substanţă fotosensibilă , după o expunere de "doar" 8 ore (când cerul este complet senin). Copierea se făcea prin presarea matriţei pe suportul de hârtie, ca şi la orice tipărire a ziarelor.

Această expunere lentă aduce cu sine câteva probleme: străzile Parisului, chiar şi la o oră de vârf, apar în întregime goale. Tehnica va avansa însă rapid, noua invenţie făcând să apară şi o nouă meserie, aceea de fotograf, căutată în special de ziarele vremii.

În anul 1848, Felix Tournachon, cunoscut mai bine sub numele Félix Nadar, realizează prima fotografie aeriană, fotografiind Parisul din nacela unui aerostat (balon).

Dacă la început negativul (cunoscut şi sub numele de "clişeu") se realiza pe o placă de cristal, pentru a nu avea deformări, placă foarte casabilă şi care cerea o manipulare deosebită, prin dezvoltarea artei fotografice a apărut necesitatea unui suport fotosensibil mai uşor de manipulat decât cristalul.

George Eastman reuşeşte în anul 1884 să realizeze primul negativ flexibil, pe un suport de nitroceluloză, cunoscut sub denumirea de "roll film", uşor de manipulat, incasabil şi cu aceleaşi proprietăţi fotografice ca şi ale plăcii de cristal. Totodată, volumul şi greutatea aparatului de fotografiat se micşorează considerabil, transportarea lui nemaifiind o problemă.

În decursul timpului fotografia a evoluat foarte mult. Progresele au urmat trei direcţii principale:

• reducera duratei de expunere / mărirea sensibilităţii filmului sau a plăcii;
• mărirea stabilităţii imprimării;
• simplificarea aplicării tehnicilor de fotografiat, datorită apariţiei:
  • aparatelor de fotografiat din ce în ce mai mici şi mai ieftine
  • substanţelor chimice de developare şi stabilizare a peliculei sensibile negative sau a suportului de carton pentru pozitive gata preparate de laboratoare specializate.